Trec cu bacul să iau BAC-ul

    Nu pot să spun că îl iubesc, dar ceva tot simt pentru el.
    De când deschid ochii şi până când adorm, el e lângă mine. Nu trebuie să fie fizic lângă mine, pentru că îi simt prezenţa în orice clipă. Cafeaua de dimineaţă nu are gust fără el, iar ciocolata mea preferată cu alune are gustul lui. Ieşirile cu prietenii parcă nu au haz dacă nu e lângă mine, iar visele, ah! Visele sunt de nedescris. Sunt atât de intense încât le pot numi coşmaruri.
    Nici de iubire nu mai e timp, căci el îmi ocupă tot timpul. Asta da iubire! Când vreau să dorm, el nu mă lasă. Avem nopţi intense. Ca Felix şi Otilia. Mai că mi-ar da şi una ca Ion Anei, dacă am de gând să aţipesc.
   Poate că, până la urmă, iubirea are culoarea plumbului. Chiar dacă aş fi vrut să-mi fie corola mea de minuni a lumii. Nu-l pot înşela deloc! Mă bănuieşte asemeni lui  Ştefan pe Ela, iar eu nu pot spune că n-ar avea dreptate. In drumul meu iniţiatic voi căuta baltagul să-l lovesc când îi va fi lumea mai dragă şi voi putea să-l las în urmă, în timp ce eu depăşesc momentul dilematic şi intru sub semnul Soarelui asemeni laponei Enigel.
   Ah, luceafăre, salvează-mă de el!