Acum că am terminat cu perioada celor trei ani la Litere - care deşi părea interminabilă, acum îmi dau seama că nici măcar nu ştiu când a trecut - îmi pot aduce aminte cu drag de anumite momente care m-au pus cu adevărat pe gânduri şi pe care aş vrea să le împart cu cei care încă mai şterg cu privirea din când în când blogul ăsta prăfuit.
Încep prin a vă pune o întrebare pe care am primit-o în anul trei, la un seminar de practica limbii germane - limbă cu totul şi cu totul... deosebită 😊: ''Care a fost cea mai fericită zi din viaţa voastră?'' O întrebare care poate părea chiar banală, puerilă sau, din contră, extrem de grea. Am spus atunci, o spun şi acum, cea mai fericită zi din viaţa mea a fost prima zi de şcoală, prima dată când am avut cele mai mari emoţii din toată viaţa mea. Mulţi vor spune că mi-am ales ''cea mai fericită zi'' cu neatenţie, fără să ştiu, poate, ce e fericirea. Susţin chiar şi azi că cea mai fericită zi din viaţa mea a fost prima zi de şcoală. Atunci nu ştiam câtă fericire îmi poate aduce o singură zi, dar azi o simt în fiecare clipă.
Azi sunt recunoscătoare pentru că am avut şansa de a fi la şcoală. Am avut şansa pe care mulţi - poate prea mulţi - copii nu o au. Azi sunt recunoscătoare pentru simplul fapt că pot... citi. Câţi se uită în gol în faţa unei foi cu litere? Câţi n-au habar să desluşească ceea ce e în faţa lor? Câţi nu ştiu să scrie? Câţi? Mulţi. Avem resurse pentru orice altceva, dar nu şi pentru educaţie.
Câte cărţi merită să fie citite? Destule. Câţi autori geniali au scris în lumea asta? Mulţi. Câte lucruri inedite putem afla doar prin citit? Multe. După principiul orice copil merită părinţi, dar nu orice părinte merită un copil... aşa şi orice om merită o ţară, dar nu orice ţară merită oameni. Pentru că nu ştim să-i educăm, să ne educăm! Avem bani pentru orice altceva, dar nu şi pentru educaţie. Azi sunt recunoscătoare pentru că pot citi, căci atât de frumoasă e arta literelor, a cuvintelor.
''Citiţi, băieţi, orice, numai citiţi'' ar spune azi Ion Heliade-Rădulescu (doar pentru cunoscători 😊)
P.S. Celor care încă îmi citesc blogul recomand cu căldură ''The reader'' sau cum ar spune românul ''Cititorul'' de Bernard Schlink.
P.P.S. Are şi o superbă ecranizare cu Kate Winslet şi Ralph Fiennes.
