un necunoscut

cum ar fi să întâlnesc pe stradă
un necunoscut mai necunoscut
decât toţi necunoscuţii pe care
nu i-am cunoscut?

cum ar fi să nu-l cunosc pe acela
pe care ar trebui să-l recunosc
dintre toţi necunoscuţii pe care
deja i-am cunoscut?

       21 de rânduri, de gânduri 

Sunt un dor din cap până-n picioare,  aşa că ce-aş putea să-ţi las?
Poate ţi-aş lăsa puţin din clipe, cândva nici tu nu vei mai avea,
Puţin din minutarul şi secundarul ce fug deja mult prea repede
şi-un ticăit grozav de enervant.
Să ţi le las oare pe acelea fericite, să sper că mi le vei continua?
Sau pe cele pline de durere cu gândul că tu mi le vei transcrie mai frumos
Să am curaj să-ţi las curajul, oare?
Să risc să-ţi dau din nebunie?
Să vreau să-ţi spun cuvinte, ca tu să le mi le spui?
Ţi-aş lăsa, mai mult ca sigur, din singurătate,
sigur nu duci lipsă nici tu, dar unde o gură deja se hrăneşte,
se mai găseşte loc şi pentru a doua.
Mi-e frică să-ţi las din frici, m-am obişnuit cu ele.
Mi-e dor şi-ţi dau din dorul meu, pe el mi-l împart, căci nu vreau să mai doară.
Am idealuri unul şi-unul, te-aş lăsa să îţi alegi.Visuri, speranţe? cu duiumul.
Cuvinte n-am de dat, poate aş împrumuta chiar eu de la tine.
Mi-aş dori să-ţi las dorinţe, dar n-ai şi tu destule ce-ţi dau dureri de cap?
Îţi dau mai bine-un viitor şi tu, în schimb, să-mi dai trecutul
Îţi dau un răsărit de soare pe un apus,
Iar stelele le vei atinge tu cândva, dar nu acum
la 21.