''Ai încredere în mine''

 Oare poţi să-ţi arunci încrederea la întâmplare ?

     Erau cuvinte simple, curate, firave. Păreau abia descoperite, nu ca acelea uzate de toţi, care-şi pierd culoarea la un moment dat. Cum poţi aştepta un om doar ca să-i citeşti ce sufletul îi dictează? Ea chiar i le aştepta seară de seară. 

    Au început să vorbească ca doi străini. Nu se cunoşteau, sau mai bine spus, nu-şi cunoşteau sufletele. Voiau să le descopere pas cu pas. Nu aveau în gând să devină iubiţi şi nici nu doreau un flirt, ci doar să încerce să înţeleagă ce altul nu putea înţelege despre sine. Vorbeau de la lucruri banale la altele încărcate de emoţie, de lacrimi şi durere.

    Cum să ai încredere în cineva care nu ţi-a dovedit nimic, absolut nimic? A riscat. Ea mai mult.Sau amândoi? Ştii cum e, îţi arunci sufletul pe cea mai neîngrijită tavă, iar vina nu ştiu cui îi aparţine. E de vină cel care şi-l pune orbeşte pe tăvile ce-i apar în cale sau e vina aceluia care a avut 'nesimţirea' să-şi ofere tava murdară?

    ''De ce îţi oferi sufletul, Diana, dacă ţi s-a întâmplat să plângi după?'' Din naivitate, din prostie, cu gândul că poate oamenii nu sunt chiar atât de răi şi privesc încrederea ce li se oferă ca un dar, nu precum preşul de la uşă ce-l pot călca în picioare ori de câte ori vor şi au nevoie.
    "Atunci promit că voi încerca să nu te rănesc.'' Cum se întâmplă mereu ca tocmai promisiunile astea să fie încălcate? De ce se mai numesc promisiuni dacă nu se menţin? 
    De ce nu se numesc ''cuvinte fără niciun înţeles sincer care mâine-poimâine nu vor mai exista'' sau ''eu ţi le spun, dar tu nu mă crede.''

     Ai cumva încredere în colegul din spatele tău care ţi-a promis că îţi va şopti la examen?
Să nu mai ai! Se va face că nu te aude şi nu te vede când îi faci insistent cu ochiul. Ai încredere în prietenul tău care ţi-a promis că te va ridica în caz că vei aluneca şi-ţi vei pierde încrederea de sine, curajul şi optimismul? Să nu mai ai! Poate fi chiar el cel care te va trânti la pământ. Ai încredere în străinul care ţi-a zâmbit şi care ţi-a spus ''Pune-ţi cu încredere încrederea în mine''. Mai gândeşte-te. Oamenii sunt singurele animale care-ţi pot zâmbi în timp ce te ucid în gând. Încrederea în ei este, uneori, apă de ploaie dacă tu nu ai încredere în tine.
     Fă-ţi sufletul să aibă încredere când va iubi. Fă-ţi ochii să aiba încredere să privească înainte.
    Învaţă-ţi picioarele să aibă încredere că pot merge chiar dacă s-au împiedicat.
   Spune-ţi tie că poţi avea încredere în ceea ce eşti, în ceea ce poţi şi în ceea ce

vrei să fii azi şi ceea ce vei vrea să fii mâine !